Nu cred ca trebuie sa fii mare ca sa faci lucruri insemnate, dar trebuie sa fii mic daca fugi de realitate, caci e simplu sa stai, sa treci, dar e greu sa lupti , sa razbesti prin furtuna vietii.
Oare soarele nu va mai rasari maine daca azi crezi ca viata ti-a intors spatele, desigur ca va rasari, caci trenul vietii nu asteapta pe nimeni, stiu ca nu sunt potrivita pentru aceast film, dar totusi stau ascunsa fara bilet in trenul vietii.
Astept doar o raza de soare caci noapte a fost prea mult timp, imi place ca atunci cand deschid ochii ma uit unde vreau, dar cand ii inchid ma intorc in trecut, vad lumea prin niste ochi albastri plini de lacrimi si ma cuprinde dorinta de a razbi in viata de una singura.
Cred ca totul are rost dar oare eu sunt lipsita de acest fapt, nu stiu ce sa cred, noptile care le petrec visand sunt putinele momente in care viata nu e asa rea, dar cand ma trezesc, totul se destrama,dar hey ... totul se termina intr-un sfarsit.
Am multor oameni sa le multumesc, celor care m-au iubit atunci cand nu stiam ce inseamna iubirea, atunci cand viata era cu adevarat simpla, cand eram doar eu .
Credeam ca voi scrie trei randuri dar am mai scris si daca nu va plac mai am si altele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu